Pune punctul pe i


tumblr_lvc5gdreh01qzcnuko1_1280_large_large“Acum stau si ma gandesc daca ar fi fost mai bine sa nu apari. Era liniste. O liniste apasatoare, e adevarat. Dar tot liniste. Resemnare. Puteam sa respir neimpovarat. Stiam ca nu mai am nimic. Nu mai puteam sa zambesc, dar nici nu-mi doream. Nu mai aveam fericire, nici speranta. Ploua in tot interiorul meu, din crestetul capului, in tot corpul, picaturi grele curgeau de-a lungul fiintei mele. Ma plimabm si lumea se desfasura in jurul meu, pe langa mine, si eu nu apartineam ei. Viata mergea mai departe, dar in interiorul meu, totul se misca atat de incet, parca statea pe loc. Nu mai aveam speranta. Dar a trebuit sa apari tu, sa iei tot ce ai gasit in mine, sa aprinzi cu lumina ochilor tai, sa nuantezi cu frumusetea zambetului tau, sa imi dai viata. Sa imi deschizi ochii si sa inteleg ca inca mai este speranta. Sa te nasti odata cu mine si ma nasti pe mine din tine. Sa ma imbolanvesti cu puterea ta si sa ma vindeci cu prezenta ta. Sa facem impreuna pasi pe drumul vietii si sa traim. Sa gasim viata in tot ceea ce faceam. Sa ne imbatam cu viata si sa ne torturam cu ea. Sa o simtim in fiecare celula si sa ne simtim unici. De neoprit. Sa ne simtim frumosi. Perfecti. Sa fim doi si sa fim unul. Sa ne imbarbatam unul pe celalalt si sa ne fim pereche perfecta, calda. Ai luat forma trupului meu la fiecare imbratisare. Ai crezut in mine si m-ai invatat sa cred si eu in mine. M-ai invatat sa cred intr-un eu autentic si eu am crezut in mine pentru ca erai aici. Langa mine. Si simteam ca sunt exact unde trebuie, cum trebuie, langa cine trebuie. Si am vrut sa crezi in tine, in ceea ce esti si in ceea ce poti. Tu nu aduceai zambetul, tu erai zambetul. Acum, totul s-a sfarsit. Dar n-o sa cred ca a fost doar o iluzie. Noi doi am fost reali. Si asa vom ramane pentru totdeauna. Nu conteaza cat timp ne vom indeparta sau distanta care va trece intre noi; dincolo de timp, vom ramane amandoi. Imbratisati in acelasi zambet perfect, intens, emotionant, acelasi zambet care ne-a facut sa traim, sa simtim ca ne dor obrajii. Lipiti intr-un gand, dincolo de timp si spatiu, dureros de dulce, asa cum este, vom fi intotdeauna impreuna. Tu. Si eu. Si ceea ce ai insemnat pentru mine.”

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: