Pune punctul pe i

E greu să ridic stiloul…


Scrisoarea scenaristului către un personaj din trecutul lui – lecturată de Octavian Fînaru la evenimentul de lansare a cărții ”În inima scenaristului”, împreună cu luarea deciziei de a-l aduce, din nou, în paginile cărții.

Dragul meu personaj, 

au trecut deja 12 pagini de la ultima noastra intalnire. De atunci, multe randuri ai trait. Desi am fost departe unul de celalalt, ai fost intotdeauna… in inima scenaristului. Sper ca nici eu nu ti-am fost prea strain. Deseori ma intreb daca esti bine. Te-as suna, dar e greu sa ridic stiloul. 

Imi amintesc ziua cand te-am intalnit. Speranta in privirea ta ca drumul pe care-l vom parcurge va fi unul frumos. Stiu ca nu am fost scenaristul de care aveai nevoie, dar pe parcursul randurilor petrecute impreuna, am nevoie sa stii ca am avut cele mai bune intentii. Mai stiu ca aceste intentii nu pot cantari mai greu decat cerneala pe care ti-am stropit-o in drum. Si-mi mai amintesc inocenta cu care m-ai privit si mi-ai spus: “Am aproape 228 de pagini si n-am facut nimic cu viata mea…” 

Am simtit dorinta ta de a te dezvolta, de a umple acea lipsa, de a invinge acea teama, de a-ti gasi un scop si de a-l atinge. Am vrut sa fiu langa tine, sa scriem impreuna calea. N-am facut-o, insa, stralucit. Daca as putea sa dau timpul inapoi, as face-o… Dar, in acest sens, e greu sa ridic stiloul. 

Nu pot schimba paginile scrise, dar pot scrie unele noi. Pentru ca, dragul meu personaj, eu nu te-am uitat nicio clipa. Nu te-am lasat in urma. Am fost mereu langa tine, in diferite chipuri, te-am vegheat cu dragoste protectoare. Nu m-ai vazut, poate doar uneori m-ai simtit. Ma zdrobeste gandul ca n-am fost ceea ce aveai nevoie, faptul ca te-am dezamagit. Ma fascineaza puterea cu care te-ai ridicat, admir taria supravieturii tale. As vrea sa-ti scriu mai mult decat aceasta scrisoare, dar e greu sa ridic stiloul. 

Dragul meu personaj, regruparea este un proces dureros, o sarcina colosala. A trebuit sa ma retrag, reculegerea era necesara, insa nu suficienta. A fost nevoie sa castig, din nou, puterea de a scrie, de a te scrie… De-a lungul randurilor noastre, ai vrut adevarul pe care ti l-am oferit, fara tagada, in fiecare cuvant. Atunci cand stiam ca nu este ceea ce vrei sa auzi, eu ti-am vorbit sincer. Chiar si cand ceea ce urma sa-ti spun avea sa duca la caderea mea in ochii tai, eu am facut-o. Am vrut sa fim prieteni, sa-mi spui fiecare zambet, fiecare lacrima. Am vrut sa-mi spui tot ce ai, cand ai. Adevarul nu este intotdeauna ceea ce asteptam. 

12 pagini mi-a fost greu sa ridic stiloul. Astazi, ma simt pregatit. Si, iata, incep aceasta scrisoare… Vreau sa stii ca voi intoarce la tine, pentru tine, pentru noi. Asteapta-ma trei, poate patru pagini. In orice caz, vreau sa stii ca ma voi aseza in mainile tale pana la urmatoarea ta zi de nastere. Vreau sa fiu scenaristul de care ai nevoie si sa-ti multumesc pentru lectia pe care mi-ai dat-o! Sper doar ca durerea pe care ti-am provocat-o sa nu umbreasca in vreun chip revederea noastra. Vreau sa fiu alaturi de tine asa cum ai nevoie de mine. Vreau aceasta sansa. Vreau, macar pentru o clipa, sa fiu eu personajul in mainile tale, scenaristo. Vreau sa servim, cum faceam candva, un ceai fierbinte de merisor. Si vreau sa vorbim. Vreau sa vorbim asa cum o faceam, candva, in paginile albe. 

Cu zambete, cu lacrimi, 

Curand, ne vom intalni! 

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: