Pune punctul pe i


1

          “Ne-am revazut de ziua ta si am petrecut clipe atat de speciale impreuna. Dupa atata timp, atata dor, sufletul meu avea sa te imbratiseze inca o data la rasaritul soarelui, in cea mai prietenoasa dimineata a asteptarii. Imi imaginam dimineata ta. Te-ai trezit odihnita, dupa un vis frumos, te-ai intins in pat zambind razelor soarelui care-si faceau intrarea prin crapatura draperiilor. Fiorii emotiilor si ai nerabdarii te-au cuprins si pe tine si te-au inconjurat, asa cum parul iti inconjura chipul frumos si stralucitor, gadilat de buclele vesele. Drumul spre tine a fost cea mai nerabdatoare emotie a diminetii si a trezit in mine o agitatie calma, inima imi batea puternic si se simtea bine, acasa, stiind ca vei aparea curand si desenand in gandul meu clipa revederii pe care mi-am imaginat-o atata timp. Simteam in aer un miros incitant de primavara, eram inconjurat de emotii… N-o sa uit niciodata parfumul aerului care mi s-a blocat in gat, de cate ori imi inchipuiam reintalnirea privirilor noastre.

2

          Am ajuns in parcul copilariei tale si, cand ai aparut, vantul ti-adia usor parul in alergarea ta catre mine. M-ai strans atat de puternic in bratele cu care parca voiai sa ma absorbi in tine, in jurul inimii tale, unde am fost prezent in toata trecerea timpului. Apoi m-ai lasat usor, nu mi-ai dat drumul, si m-ai privit – un timp indelungat, fara sa spui niciun cuvant. Nici nu aveam nevoie. Noi ne intelegeam din priviri. Atata vreme apusa, ardea in interiorul nostru dorinta de a respira tot timpul pierdut, de a ne implini dorul. Dar ne era bine asa. Zambetele noastre se mangaiau si lacrimi ale bucuriei s-au ridicat din adancul simturilor noastre, coborand prietenoase pe obrajii nostri. Obrajii nostri… Poate nici cele mai dese revederi, cele mai bucuroase intamplari sau emotia unui “inca o data” nu ne-ar fi lasat sa tremuram asa in povestea noastra. Si nu ne opream, continuam sa ne privim, sa ne bucuram, sa ne imbratisam. Iti mangaiam usor tot corpul, lasandu-mi chipul fix intr-un zambet al opririi timpului, iar tu stateai lipita de mine, in leaganul cel mai comod al amintirilor noastre. Ma gandeam… Doamne, ce frumusete este intre noi! Simteam ca eram priviti de toti trecatorii care parca priveau atmosfera unui film, neputand sa inteleaga ceea ce noi, doar noi, traiam. Ne-am impreunat mainile, ti-am atins obrazul, pielea ta fina, si ne-am plimbat pe panglica fericita a copilariei tale despre care mi-ai vorbit cu atata drag si cu acelasi dor. Am ras, ne-am imbratisat, am vorbit, am visat, ne-am implinit, am respirat cateva ore asa cum ne-am propus. Departe de tot, departe de orice… Doar noi, lipsiti de alte ganduri afara de cele mai frumoase dintre noi. Si nu voiam sa plecam unul de langa celalalt…

3

          Cand venise vremea, simteam in zambetele si-n cuvintele noastre amorul nodului care ni se pusese in gat. Era fiorul tristetii respirat in cea mai calda racoare a serii, era teama. Teama ca ne vom desparti, revolta ca a fost prea putin, prea frumos, prea mult-asteptat… Stiam amandoi ca va veni inca o patura a indepartarii, inca un dor, mai mare decat dorul cel care-a trecut, mai dulce dupa o asemenea zi. Aproape ca-ti uitasem glasul, uitasem stralucirea cu care-ti sclipesc ochii. De cate ori ma gandeam la tine, la apus, stiam toate trasaturile chipului tau pe de rost, tandretea ta, miscarile tale, felul cum zambeai si cum te bucurai, energia ta, caldura cu care ma priveai, lumina pe care o aduceai… Tu, mereu ai fost tu, straino! Ne-am ascuns in umbra apusului, am inchis ochii si ne mangaiam chipurile care erau atat de clare in lumina lunii, imprimandu-ne implinitor unul in celalalt. Toate clipele dorului – adunate intr-un singur moment, a fost ca o explozie de fiori in corpurile noastre… Am facut, prin cuvinte tandre si mangaiere senina, impacator acest moment. Ne-am intors in racoarea serii, ne-am plimbat si-am oprit, din nou, timpul intr-o imbratisare eterna, in speranta unui “inca o data”… Nu voiam si nu ne gandeam la apus. Trecuse prea mult timp. Eram fericiti in imbratisarea preludiului nostru. Pe curand, straino! In eternitatea copilariei noastre, am fost amandoi.” – Octavian Finaru

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: