Pune punctul pe i


„Pe mine m-au invatat ca trebuie sa multumesc!

Ce-a fost bun, ce-a fost rau, ce a fost asa cum s-a putut…”

 

2106755764_8b0d818832_m            „Te-am visat din nou. Ai venit ca un musafir in casa mea, unde locuiam in perioada cand te-am cunoscut. Nu eram singuri, erau mai multe persoane acolo, parea ca urma un eveniment sau o seara sociala, toti vorbeau intre ei si schimbau impresii, iar noi – noi, draga mea, noi nici macar nu indrazneam sa ne privim. Am fost la cativa pasi de tine, te-am vazut, m-ai simtit, dar nu am vorbit.

            Timpul trecea si eu nu stiam ce se intampla. Nu stiam daca esti suparata pe mine, daca in adancul sufletului ti-ai dori sa-mi zambesti inca o data… Sau oare credeai ca eu sunt suparat pe tine? Oh, cum as putea fi…? A trecut atata mare de cand nu te-am mai vazut. Si-n tot acest timp te-am purtat in sufletul meu, ai fost in inima mea in fiecare zi, gandurile mele zburau la tine clipa de clipa.

            Acum erai aici, atat de aproape. Si ma simteam blocat. Cum s-a intamplat sa nu ma gandesc niciodata ce-as face daca te-as revedea? Imi amintesc perfect emotiile pe care trupul tau, la cativa pasi distanta, le transmitea inimii mele. Erai atat de frumoasa… Sunt atat de trist ca nu te-am privit in ochi, ca n-am putut sa citesc si expresia ta de atunci. As fi facut orice sa vii langa mine, sa ma imbratisezi si sa stam noi – doar noi, intr-un colt intim, retrasi, unul langa celalalt, sa ne atingem mainile pe genunchi si sa ne privim la infinit. As fi vrut sa-mi povestesti tot ce-ai trait. Si eu sa-ti spun, dupa toata trecerea timpului, cat de chinuitor a fost fara tine.

            O vreme am crezut ca pot sa continui fara tine, dar am ajuns sa nu ma suport in pielea mea cu gandul acesta trist. M-am trezit si m-am simtit atat de vinovat. Apoi m-ai sunat si nici macar nu am tresarit, credeam ca sunt inca in vis. Si m-am mirat ca nu simt emotia contactului tau. Stiam ca l-as fi pretuit atat de mult cu cateva clipe in urma. Nu era un vis, nu era o dorinta, era ceva real – m-ai sunat.

            Primele secunde au fost un tremur total, ti-am simtit respiratia. Vocea ta, blanda si putin nesigura… Sufletul tau ma chema, aveai nevoie de mine, aveai nevoie de imbratisarea pe care eu o ceream cu doar cateva minute in urma. Si mi s-a indeplinit visul infinit mai mult – acum stiam ca ceea ce traiesc, implinirea de acum, este palpabila, reala, impartasita si de tine.

            Cum, oare, te poate face cineva sa suferi? Mi-era atat de dor de tine, straino, un dor pe care l-am gasit si-n ochii tai, dar o sa-ti spun asta un pic mai tarziu. Si-o sa-ti si multumesc pentru bucuriile pe care le-ai adus inimii mele, pentru zambete, pentru lucrurile pe care le-am invatat de la tine. Si pentru toata viata noastra atat de frumoasa. O sa-ti spun tot, inca o data. Peste cateva minute. Acum stai linistita, in bratele mele, respira incet, priveste lacul. Stii ca langa tine este cineva care te iubeste.” – Octavian Finaru

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: