Pune punctul pe i

Archive for the ‘Artele spectacolului’ Category

Octavian Finaru a regizat Gala Aniversara de 5 Stele a Sun Plaza

Sun Plaza aniversează 5 ani cu surprize, premii şi un super concert

20150228_172236

Gala Aniversara de Cinci Stele aduce pe scena un spectacol de dans, Corul Bravissimo, un spectacol de iluzionism al magicianului Johannes, o tombola cu premii si concertul inconfundabilului Stefan Banica, eveniment regizat de Octavian Finaru.

La împlinirea a 5 ani pe piaţa de retail din România, Sun Plaza Shopping Center le-a pregătit vizitatorilor săi un show de 5 stele, presărat cu momente artistice inedite, surprize, premii consistente şi, nu în ultimul rând, un concert de senzaţie – marca inconfundabilului Ştefan Bănică.

1658285_10153164952211913_1689306572480843438_o
Evenimentele aniversare, ce se vor desfăşura pe întreg parcursul zilei de sâmbătă, 28 februarie, debutează cu activităţi dedicate celor mici, printre performeri numărându-se talentatul cor de copii Bravissimo, cu un repertoriu de cântece internaţionale, şi apreciatul iluzionist şi mentalist Johannes. Distracţia va atinge cote maxime începând cu ora 19:00, odată cu apariţia pe scena Sun Plaza a îndrăgitului artist Ştefan Bănică.

Concertul va fi precedat de marea tombolă aniversară, prilej pentru Sun Plaza să-şi răsplătească clienţii cu premii pe măsura loialităţii lor: un city break de 5 stele pentru două persoane, 3 iPhone 5S şi 5 vouchere de cumpărături în valoare individuală de 3.000 de lei. Clienţii Sun Plaza au oportunitatea de a se înscrie la tombolă până în data de 27 februarie 2015, iar pentru a intra în posesia premiilor, câştigătorii trebuie să fie prezenţi la extragerea din 28 februarie.

20150228_184244Nu în ultimul rând, pentru că cel mai plăcut mod de a sărbători aniversarea unui shopping center este chiar shopping-ul, mai ales în prag de primăvară, în ziua de 25 februarie, magazinele din Sun Plaza şi-au întâmpinat clienţii cu reduceri speciale la noile colecţii.

Pe parcursul celor 5 ani de existenţă, Sun Plaza şi-a consolidat poziţia în top trei centre comerciale din Bucureşti, la succesul său contribuind în primul rând clienţii, mereu dornici de experienţe inedite: Sun Plaza a intrat în Cartea Recordurilor cu cea mai mare instalaţie de luminiţe de Crăciun şi cea mai mare monedă de ciocolată din lume, şi-a încântat vizitatorii cu expoziţiile Leonardo Da Vinci, Locul Mecanizat din Carton al artistului francez Bernard Lagneau, Lumile Plutitoare ale artistului canadian Max Streicher, expoziţiile cu maşini mono-post de Formula 1 şi motociclete care au făcut istorie în timpul celor două războaie mondiale, a deschis celor mici uşile magice ale Universului Barbie şi le-a suscitat curiozitatea cu fosile de dinozauri şi cele mai exotice reptile vii.

Pentru mai multe informatii, vizitati http://www.sun-plaza.ro, sectiunea Business / Comunicate de presa.

 

E greu să ridic stiloul…

Scrisoarea scenaristului către un personaj din trecutul lui – lecturată de Octavian Fînaru la evenimentul de lansare a cărții ”În inima scenaristului”, împreună cu luarea deciziei de a-l aduce, din nou, în paginile cărții.

Dragul meu personaj, 

au trecut deja 12 pagini de la ultima noastra intalnire. De atunci, multe randuri ai trait. Desi am fost departe unul de celalalt, ai fost intotdeauna… in inima scenaristului. Sper ca nici eu nu ti-am fost prea strain. Deseori ma intreb daca esti bine. Te-as suna, dar e greu sa ridic stiloul. 

Imi amintesc ziua cand te-am intalnit. Speranta in privirea ta ca drumul pe care-l vom parcurge va fi unul frumos. Stiu ca nu am fost scenaristul de care aveai nevoie, dar pe parcursul randurilor petrecute impreuna, am nevoie sa stii ca am avut cele mai bune intentii. Mai stiu ca aceste intentii nu pot cantari mai greu decat cerneala pe care ti-am stropit-o in drum. Si-mi mai amintesc inocenta cu care m-ai privit si mi-ai spus: “Am aproape 228 de pagini si n-am facut nimic cu viata mea…” 

Am simtit dorinta ta de a te dezvolta, de a umple acea lipsa, de a invinge acea teama, de a-ti gasi un scop si de a-l atinge. Am vrut sa fiu langa tine, sa scriem impreuna calea. N-am facut-o, insa, stralucit. Daca as putea sa dau timpul inapoi, as face-o… Dar, in acest sens, e greu sa ridic stiloul. 

Nu pot schimba paginile scrise, dar pot scrie unele noi. Pentru ca, dragul meu personaj, eu nu te-am uitat nicio clipa. Nu te-am lasat in urma. Am fost mereu langa tine, in diferite chipuri, te-am vegheat cu dragoste protectoare. Nu m-ai vazut, poate doar uneori m-ai simtit. Ma zdrobeste gandul ca n-am fost ceea ce aveai nevoie, faptul ca te-am dezamagit. Ma fascineaza puterea cu care te-ai ridicat, admir taria supravieturii tale. As vrea sa-ti scriu mai mult decat aceasta scrisoare, dar e greu sa ridic stiloul. 

Dragul meu personaj, regruparea este un proces dureros, o sarcina colosala. A trebuit sa ma retrag, reculegerea era necesara, insa nu suficienta. A fost nevoie sa castig, din nou, puterea de a scrie, de a te scrie… De-a lungul randurilor noastre, ai vrut adevarul pe care ti l-am oferit, fara tagada, in fiecare cuvant. Atunci cand stiam ca nu este ceea ce vrei sa auzi, eu ti-am vorbit sincer. Chiar si cand ceea ce urma sa-ti spun avea sa duca la caderea mea in ochii tai, eu am facut-o. Am vrut sa fim prieteni, sa-mi spui fiecare zambet, fiecare lacrima. Am vrut sa-mi spui tot ce ai, cand ai. Adevarul nu este intotdeauna ceea ce asteptam. 

12 pagini mi-a fost greu sa ridic stiloul. Astazi, ma simt pregatit. Si, iata, incep aceasta scrisoare… Vreau sa stii ca voi intoarce la tine, pentru tine, pentru noi. Asteapta-ma trei, poate patru pagini. In orice caz, vreau sa stii ca ma voi aseza in mainile tale pana la urmatoarea ta zi de nastere. Vreau sa fiu scenaristul de care ai nevoie si sa-ti multumesc pentru lectia pe care mi-ai dat-o! Sper doar ca durerea pe care ti-am provocat-o sa nu umbreasca in vreun chip revederea noastra. Vreau sa fiu alaturi de tine asa cum ai nevoie de mine. Vreau aceasta sansa. Vreau, macar pentru o clipa, sa fiu eu personajul in mainile tale, scenaristo. Vreau sa servim, cum faceam candva, un ceai fierbinte de merisor. Si vreau sa vorbim. Vreau sa vorbim asa cum o faceam, candva, in paginile albe. 

Cu zambete, cu lacrimi, 

Curand, ne vom intalni! 

Image

“Fotografiați de Bresson” – Ceremonie Catchy la Reședința Franței

Ați auzit de tinerii din trenul lui Bresson?

Mihaela Cârlan, fascinată de frumusețea fotografiei pe care a făcut-o Henri Cartier-Bresson într-un tren din România, în urmă cu peste trei decenii, a inițiat o investigație extraordinară pentru identificarea celor doi tineri. A început luând legătura cu cei care știau mai multe. Aici puteți citi evoluția investigației, unde a contribuit și subsemnatul (c-un grăunte… la un munte). Am aflat ora la care au fost fotografiați și îi rugăm pe toți cei care-i recunosc să le aducă la cunoștință eforturile echipei Catchy și dorința noastră de a-i vedea la ceremonia de premiere, pentru ca da, doamna Mihaela a dat startul unui minunat concurs literar de proză scurtă. Mai sunt doar câteva zile până când vom afla cine este câștigătorul.

Frumoasă fotografie, nu-i așa?

La multi ani, Carla Ovedenie!

Astazi, 12 august, este ziua de nastere a Carlei Ovedenie.

Blogul lui Tavi ii ureaza La multi ani!

Pe Carla o cunoasteti din spectacolele de teatru forum Primul pas!.

Actrita Diana Roman va invita la teatru!

Actrita Diana Roman, pe care o cunoasteti din spectacolul de teatru “Interviu”, in care joaca alaturi de Dan Bordeianu, in regia Bogdan Dumitrescu, va invita la spectacolele in care joaca in cadrul Galei Absolventilor UNATC 2013: “Pisica verde” de Elise Wilk si “Priveste inapoi cu manie” de John Osborne.

Imaginaţi-vă un spectacol cu o pisică verde… care apare şi reapare în mintea cuiva fix atunci când lumea lui stă să se prăbuşească şi care îi distrage atenţia de la haosul din jur, un Cheshire ceva mai autohton. Ca o pisică normală, cu blană moale, care toarce, doar că verde. Un spectacol în care se râde, se plânge, doar că vine vorba şi despre o pisică verde.” spune Diana, pentru Blogul lui Tavi, despre “Pisica verde”.

Paradoxal, oamenii se distreaza grozav in timp ce sunt nefericiti si sunt foarte activi cind se plictisesc, incercind sa umple golul. Piesa “Priveste inapoi cu manie” îndeamnă la răzvrătire, la evadarea din spaţiul de confort şi la deprecierea tabu-urilor politice şi sociale: e povestea unui bărbat care o înlocuiește în căsnicie pe soția lui cu prietena acesteia.” spune Diana.

Puteti urmari spectacolul “Priveste inapoi cu manie”, in care Diana joaca alaturi de Adrian Titieni, in data de 16 iunie, ora 19:00, la Palatul National al Copiilor (sala Octavian Cotescu) si “Pisica verde” in data de 17 iunie, ora 19:00, la aceeasi sala.

Pe taramul nostru, am fost amandoi…

“Noaptea asta te-am visat. Erai, din nou, langa mine. Pareai atat de fericita… Desi ma temeam ca esti un vis, nu-mi era frica de disparitia ta. Clipele petrecute impreuna erau tot ceea ce conta. Si nu ma puteam gandi la altceva. M-am bucurat de noi. Am fost una cu tine. Am fost impreuna si au luat viata in mine toate amintirile noastre. M-am simtit multumit si relaxat intr-un fel pe care nu l-am mai simtit alaturi de nicio alta persoana. Toata lumea se derula cu o viteza inimaginabila, dar noi, tinandu-ne de mana, parca traiam toate momentele intr-o singura clipa. Si erai, din nou, langa mine. Dupa atata dor, dupa atatea lacrimi, ti-am simtit sufletul aproape. Ma priveai si respirai incet langa mine, cu fericirea linistita ca ma bucurai din nou, straino! Am retrait cel mai frumos si mai intens sentiment. Sa fiu cu tine e ca si cum as fi infasurat intr-o confortabila, calduroasa patura de iubire. Iti spun, cu cat te priveam mai mult, cu atat intelegeam ca nu este nimic mai pretios decat a fi langa tine. Am simtit palma ta pe inima mea, te-am simtit pe tine regasindu-te in mine si iti rezemai capul pe pieptul meu, eu primindu-te cu toata fiinta. Ma cautai lipindu-ti obrajii de mine. Obrajii care te-au facut sa explodezi de bucurie la inceputul nostru. Ti-am simtit parul moale pe gatul meu, mangaiandu-ma cu bucurie. Nu era nevoie sa folosim cuvinte. Ne cunosteam prea bine si stiam ca am trait acelasi dor, aceeasi apreciere. Ai ramas in bratele mele pana la revarsatul zorilor, aprinzandu-ma cu lumina ta. Suflet curat, sensibil si puternic deopotriva, esti cel mai minunat lucru care mi s-a intamplat. Privirea ta, intotdeauna stralucitoare. Sarutul tau, mereu dulce. Zambetul tau, aceeasi liniste. Nu era nimic care sa ne eclipseze pacea, bucuria si fericirea pe care le-am respirat in aceasta comuniune. Rasul tau, mic panda, alinarea pe care am gasit-o impreuna in bratele noastre. Tu, etern fermecatoare si blanda. Imbratisati, tinandu-ne de mana, am fost fericiti. Acum m-am trezit. Linistit, astept rasaritul soarelui. Pe taramul nostru, am fost amandoi. “