Pune punctul pe i

The Blacklist este un serial american difuzat de NBC, creat de Jon Bokenkamp, care il are in centru pe Raymond “Red” Reddington, #4 in Top 10 FBI Most Wanted. Acesta se preda FBI-ului si le ofera posibilitatea de a captura criminali, politicieni, spioni, teroristi si alti infractori la nivel foarte inalt, cu care a interactionat sau despre care are informatii, cu o singura conditie: sa vorbeasca doar cu Elisabeth Keen. Red numeste aceasta lista “The Blacklist”. Timp de 20 de ani, Red a construit un imperiu al criminalitatii si a evitat sa fie capturat. Totusi, el se preda in prima zi de lucru a agentei Elisabeth Keen, lasand secrete motivele lui. Dovedindu-si valoarea, Red primeste imunitate si incepe colaborarea cu cei care l-au cautat timp de 2 decenii, totul pentru a identifica si neutraliza o entitate care il ataca de cativa ani si despre care nu stie nimic, cineva care coordoneaza un atac avansat la nivel global asupra afacerilor lui.

Serialul a avut premiera in anul 2013 s-a bucurat de o audienta foarte mare. In prezent, The Blacklist a fost reinnoit pentru sezonul 3, care va incepe in toamna anului 2015.

Urmarind mai multe ploturi, unele dintre ele fiind un mister si in prezent (aproape de finalul sezonului 2), in comunitatea TvBlog.ro sunt comentate si dezbatute cele mai importante subiecte ale The Blacklist.

Puteti citi recenziile serialului, scrise de Octavian Finaru, pe site-ul TvBlog Romania sau aici.

Advertisements

Sun Plaza aniversează 5 ani cu surprize, premii şi un super concert

20150228_172236

Gala Aniversara de Cinci Stele aduce pe scena un spectacol de dans, Corul Bravissimo, un spectacol de iluzionism al magicianului Johannes, o tombola cu premii si concertul inconfundabilului Stefan Banica, eveniment regizat de Octavian Finaru.

La împlinirea a 5 ani pe piaţa de retail din România, Sun Plaza Shopping Center le-a pregătit vizitatorilor săi un show de 5 stele, presărat cu momente artistice inedite, surprize, premii consistente şi, nu în ultimul rând, un concert de senzaţie – marca inconfundabilului Ştefan Bănică.

1658285_10153164952211913_1689306572480843438_o
Evenimentele aniversare, ce se vor desfăşura pe întreg parcursul zilei de sâmbătă, 28 februarie, debutează cu activităţi dedicate celor mici, printre performeri numărându-se talentatul cor de copii Bravissimo, cu un repertoriu de cântece internaţionale, şi apreciatul iluzionist şi mentalist Johannes. Distracţia va atinge cote maxime începând cu ora 19:00, odată cu apariţia pe scena Sun Plaza a îndrăgitului artist Ştefan Bănică.

Concertul va fi precedat de marea tombolă aniversară, prilej pentru Sun Plaza să-şi răsplătească clienţii cu premii pe măsura loialităţii lor: un city break de 5 stele pentru două persoane, 3 iPhone 5S şi 5 vouchere de cumpărături în valoare individuală de 3.000 de lei. Clienţii Sun Plaza au oportunitatea de a se înscrie la tombolă până în data de 27 februarie 2015, iar pentru a intra în posesia premiilor, câştigătorii trebuie să fie prezenţi la extragerea din 28 februarie.

20150228_184244Nu în ultimul rând, pentru că cel mai plăcut mod de a sărbători aniversarea unui shopping center este chiar shopping-ul, mai ales în prag de primăvară, în ziua de 25 februarie, magazinele din Sun Plaza şi-au întâmpinat clienţii cu reduceri speciale la noile colecţii.

Pe parcursul celor 5 ani de existenţă, Sun Plaza şi-a consolidat poziţia în top trei centre comerciale din Bucureşti, la succesul său contribuind în primul rând clienţii, mereu dornici de experienţe inedite: Sun Plaza a intrat în Cartea Recordurilor cu cea mai mare instalaţie de luminiţe de Crăciun şi cea mai mare monedă de ciocolată din lume, şi-a încântat vizitatorii cu expoziţiile Leonardo Da Vinci, Locul Mecanizat din Carton al artistului francez Bernard Lagneau, Lumile Plutitoare ale artistului canadian Max Streicher, expoziţiile cu maşini mono-post de Formula 1 şi motociclete care au făcut istorie în timpul celor două războaie mondiale, a deschis celor mici uşile magice ale Universului Barbie şi le-a suscitat curiozitatea cu fosile de dinozauri şi cele mai exotice reptile vii.

Pentru mai multe informatii, vizitati http://www.sun-plaza.ro, sectiunea Business / Comunicate de presa.

 

Iubire regală

– Ce-ai de gând să faci în continuare? o întrebă Octavio pe Ioana, retrăgându-se amândoi într-o cameră a Palatului Regal, fără să rezoneze cu evenimentul pretențios care se desfășura în salon.

Se aplecă ușor spre ea și o sărută, iar ea nu-l respinse, nu i se împotrivi. Îi primi sărutul ca pe un lucru firesc.

– Îmi voi relua viața, voi recupera timpul pierdut! Voi continua de unde am rămas. Vreau… să trăiesc din nou.

– Singură?

– Nu pot să rămân aici. Te iubesc, Octavio, dar iubirea noastră poate înfrunta un imperiu?

– O iubire ca a noastră e veșnică! Trece prin toate, bune sau rele, nu contează cine ne stă împotrivă!

Ioana îi zâmbește, apoi coboară cu picioarele pe pământ.

– Nu putem să negăm realitatea care ne desparte.

– Pentru ca eu sunt prinț? Nu-mi pasă, renunț la viața asta!

– Hai să ne întoarcem în salon, am stat cam mult!

Octavio o prinse de braț, nelăsând-o să plece!

– Stai!

Se sărutară din nou. Dar, de data asta, era un sărut adevărat. Atingerea lor, la început întâmplătoare, deveni o ardere în care se topiră amândoi repede și amețitor, el și ea, două ființe evadând pentru un timp din universul terestru al celorlalte făpturi omenești, brusc devenite indiferente și neimportante.

– Dăruiește-mi mie noaptea asta!

Ea îl privea fără să spună un cuvânt, dar ochii ei acceptară deja invitația lui. Se îndrăgostise profund de Octavio. 

A dus-o la o cabană de lemn care se afla într-un loc retras, o cabană despre care nu știa nimeni, undeva în stațiunea San Sebastian, aproape de o plaja din Costa Verde. Acolo dispărea Octavio, de obicei, cu zilele, plictisit de viața pe care o ducea ca prinț, la Palat. 

Ioana înota goală în piscina lui, savurând cu voluptate apa limpede. Simți că Octavio se apropie și știa că fiecare secundă de tăcere, fiecare clipă în care nu-l auzea strigând-o și în care păstra liniștea însemna tot atâta timp în care trupul ei avea să fie admirat în toată splendoarea. Ea nu mai așteptă. Se șterse în grabă, legă prosopul deasupra sânilor, merse spre el și începu să-i desfacă de la gât cravata care dădea impresia că îl sufocă, apoi îl acoperi cu săruturi.

Octavio îi lăsă prosopul să cadă la picioarele lor. Pielea Ioanei era albă și lucioasă, trupul perfect proporționat. Se agățară unul de celalalt sărutându-se, iar ea îl ajută să se dezbrace fără să se îndepărteze o clipă de el, apoi dorința se dezlănțui nestingherită, liberă de orice constrângere. Făcură dragoste cu pasiune și cu simplitate în același timp.

Dimineața i se păru ciudată. Ioana s-a regăsit într-un pat străin, într-o casă străină și avea impresia că trăiește fragmente din viața altcuiva. Călătoria ei la Madrid a venit cu cele mai îngrozitoare momente trăite, în urma răpirii, dar și cu cele mai minunate. Relația ei cu Octavio se aprinsese brusc și se împlinise cu gesturi firești, fără vorbe prea mari sau promisiuni. El nu îi puse nicio întrebare. Acum, cea care deschise subiectul fu ea. Își bău cafeaua în liniște și încerca să atingă delicat subiectul, fără să-l rănească.

– Nu știu cum să-ți spun, dar am refuzat amândoi să vedem adevărul.

– Ce adevăr?

– Știi că nu pot rămâne aici. Noi doi nu vom fi vreodată împreună.

Ioana se simți puțin vinovată că a acceptat să-și petreacă noaptea cu Octavio, iar el observase acest lucru.

– Îți pare rău pentru ce s-a întâmplat între noi?

– Nu, deloc. Știi asta, răspunse ea ofensată de întrebarea lui Octavio, dar mă tem că… oftă Ioana, neștiind cum să-i spună.

– Spune, de ce te temi?

– Mă tem că prin asta ți-am dat speranțe false. Eu nu pot fi cu tine, aici. Mai mult, nu vreau să le acuzi pe Majestațile Sale că nu acceptă să fim împreună. Am apărut în viața ta și…

– Să n-ai niciun regret! o întrerupse Octavio, zâmbindu-i cu convingere și cu fermitate, încercând să o facă să înțeleagă că o iubește mai mult decât propria-i viață și că atâta timp cât nu s-a culcat cu el din obligație sau din alte motive decât dorința amândurora, nu trebuie să-și facă griji. Făcu o pauză, apoi continuă:

– Credeai că am spus-o în treacăt? Că n-am gândit rațional? Ioana, renunț la viața asta. Nu mai pot să respir reguli trase la xerox, să accept să mă sufoc elegant. Cele mai frumoase maniere sunt în sufletul nostru, nu într-un Palat claustrant, și le putem duce oriunde. Iubirea este acolo unde alegem noi să fim, acolo unde copiii noștri vor putea respira zâmbetul libertății, al fericirii și al împlinirii.

Ochii Ioanei sclipiră de o emoție pe care o simți în fiecare parte a corpului. Lăcrimă.

– Ioana, crezi că în România putem să avem viața pe care ne-o dorim?

– Da. Cred. Cred că ne putem bucura de iubirea noastră!

Înainte să plece, și-a luat rămas bun de la draga lui surioară, prințesa Nicole, asigurând-o că se vor mai întâlni “înainte să apună Pacificul”, lăsându-i astfel o indicație codificată despre cum îl poate contacta; apoi s-au urcat în tren și au plecat în secret. Au pornit spre noua lor viață! Prințul Octavio și iubita lui, românca Ioana, au adormit îmbrățișați în vagonul care le-a fost rezervat de destin. Nedespărțiți chiar și-n somn.

S-au întâlnit în vis. 

E greu să ridic stiloul…

Scrisoarea scenaristului către un personaj din trecutul lui – lecturată de Octavian Fînaru la evenimentul de lansare a cărții ”În inima scenaristului”, împreună cu luarea deciziei de a-l aduce, din nou, în paginile cărții.

Dragul meu personaj, 

au trecut deja 12 pagini de la ultima noastra intalnire. De atunci, multe randuri ai trait. Desi am fost departe unul de celalalt, ai fost intotdeauna… in inima scenaristului. Sper ca nici eu nu ti-am fost prea strain. Deseori ma intreb daca esti bine. Te-as suna, dar e greu sa ridic stiloul. 

Imi amintesc ziua cand te-am intalnit. Speranta in privirea ta ca drumul pe care-l vom parcurge va fi unul frumos. Stiu ca nu am fost scenaristul de care aveai nevoie, dar pe parcursul randurilor petrecute impreuna, am nevoie sa stii ca am avut cele mai bune intentii. Mai stiu ca aceste intentii nu pot cantari mai greu decat cerneala pe care ti-am stropit-o in drum. Si-mi mai amintesc inocenta cu care m-ai privit si mi-ai spus: “Am aproape 228 de pagini si n-am facut nimic cu viata mea…” 

Am simtit dorinta ta de a te dezvolta, de a umple acea lipsa, de a invinge acea teama, de a-ti gasi un scop si de a-l atinge. Am vrut sa fiu langa tine, sa scriem impreuna calea. N-am facut-o, insa, stralucit. Daca as putea sa dau timpul inapoi, as face-o… Dar, in acest sens, e greu sa ridic stiloul. 

Nu pot schimba paginile scrise, dar pot scrie unele noi. Pentru ca, dragul meu personaj, eu nu te-am uitat nicio clipa. Nu te-am lasat in urma. Am fost mereu langa tine, in diferite chipuri, te-am vegheat cu dragoste protectoare. Nu m-ai vazut, poate doar uneori m-ai simtit. Ma zdrobeste gandul ca n-am fost ceea ce aveai nevoie, faptul ca te-am dezamagit. Ma fascineaza puterea cu care te-ai ridicat, admir taria supravieturii tale. As vrea sa-ti scriu mai mult decat aceasta scrisoare, dar e greu sa ridic stiloul. 

Dragul meu personaj, regruparea este un proces dureros, o sarcina colosala. A trebuit sa ma retrag, reculegerea era necesara, insa nu suficienta. A fost nevoie sa castig, din nou, puterea de a scrie, de a te scrie… De-a lungul randurilor noastre, ai vrut adevarul pe care ti l-am oferit, fara tagada, in fiecare cuvant. Atunci cand stiam ca nu este ceea ce vrei sa auzi, eu ti-am vorbit sincer. Chiar si cand ceea ce urma sa-ti spun avea sa duca la caderea mea in ochii tai, eu am facut-o. Am vrut sa fim prieteni, sa-mi spui fiecare zambet, fiecare lacrima. Am vrut sa-mi spui tot ce ai, cand ai. Adevarul nu este intotdeauna ceea ce asteptam. 

12 pagini mi-a fost greu sa ridic stiloul. Astazi, ma simt pregatit. Si, iata, incep aceasta scrisoare… Vreau sa stii ca voi intoarce la tine, pentru tine, pentru noi. Asteapta-ma trei, poate patru pagini. In orice caz, vreau sa stii ca ma voi aseza in mainile tale pana la urmatoarea ta zi de nastere. Vreau sa fiu scenaristul de care ai nevoie si sa-ti multumesc pentru lectia pe care mi-ai dat-o! Sper doar ca durerea pe care ti-am provocat-o sa nu umbreasca in vreun chip revederea noastra. Vreau sa fiu alaturi de tine asa cum ai nevoie de mine. Vreau aceasta sansa. Vreau, macar pentru o clipa, sa fiu eu personajul in mainile tale, scenaristo. Vreau sa servim, cum faceam candva, un ceai fierbinte de merisor. Si vreau sa vorbim. Vreau sa vorbim asa cum o faceam, candva, in paginile albe. 

Cu zambete, cu lacrimi, 

Curand, ne vom intalni! 

Sărută-mă! Apropie-te de mine, fă cât mai mică așteptarea până când buzele ni se ating. Respiră, iubito, împlinirea noastră și bucură-te! Sărută-mă, iubește-mă pentru totdeauna. Când te sărut, totul prinde contur în noi, mă vindeci de dor, de tristețe și de rău. Pe buzele mele se naște-o amintire și tu-o parcurgi; ne iubim intens, frumos. Fără rețineri, făr-așteptare, ne-mbrățișăm în sărutul dragostei noastre. Când mă săruți, dăruiești un zâmbet moale gurii mele și nu rezist pasiunii tale; furtunos, îmi naști iluzia purei fericiri, mă dezbraci cu totul și mă strângi aproape s-o trăiesc. Sărută-mi lacrima în timp ce dorul tău mă mistuie, vino din spate și surprinde-mi buzele-nsetate. 

Sărută-mă dimineața pe ochii mei inchiși, deschide-i cu iubirea ta-nsorită, sărută-mi pielea cu buzele tale fine, cu calmul palmei tale mângaie-mi și părul, să tremur cu totul în fiorul iubirii tale. Și emoția-mplinirii noastre în sărut să-mi trezească fiecare por, să renasc la infinit în curentul acestui sentiment și să dăinuie-n amor și-n timp. Cu sărutul tău unic, mereu același, mereu altul, să mă bucur de ploaia de culori ale petalelor fine în căderea lor liberă deasupra noastră.

Sărută-mi surâsul, atinge-mi urechea, să-mi amintesc fiorul atingerii tale-n timp și-n visul ce-a trecut, cu iubirea noastră să-i dam viață; sărută-mi fruntea când te apropii de zâmbetul meu, vreau să simt șoapta ta urechii mele. Sărută-mi viața-n clipa iubirii noastre eterne, sărută furtuna viselor mele, aprinde-le cu ființa ta, alaturi sufletului meu și dă-mi putere, iubito, să sper. Sărută-mă cu foc în extazul bucuriei ce ne-a atins, buzele tale să deschidă izvorul arderii pasiunii mistuitoare și să verse-un râu în mine; eu să mă-mbăt spre infinitul înserării, să mă țină treaz doar fiorul care-mi gâdilă tot corpul.

Sărută-mă ziua, seara, cu dorința iubirii noastre, privindu-mă-n suflet la apus, să ne liniștim în pacea împlinrii; sărută-mă, răsuflând ușurată cu pornirea ta-n brațele mele. Sărută-mă suav, sărută-mă adânc, sărută-mi buzele să lăcrimez un zâmbet; sărută-mă cald cu răcoarea gurii tale, sărută-mă-n continuu, n-opri tremurul acesta-mbătător; rămâi aici, aproape, lipită de mine, să simtă pieptul meu bătaia inimii tale care se-nalță falnic în aroma iubirii noastre. 

Te iubesc; sărută-mă noaptea, sub clar de lună, să simt spațiul dintre buzele noastre cum dispare-ncet-încet, mai curprinzător decât marea să fie sărutul nostru – atingerea magnetică, potrivirea perfectă; mișcările noastre gentile să creeze drumul pur, mângâierea buzelor noastre să ne unească-mplinitor. Sărută-mă sub cerul înstelat, să luminăm în spațiu iubirea noastră pură, să ne bucurăm cu aprindere de savoarea sărutului nostru, lăsându-ne purtați de valul fiorilor fierbinți, sărută-mă să trăiesc doar în tremurul emoțiilor care mă mângâie-n interior, cu vârful limbii tale mă porți într-o stare de nepătruns – doar noi, străino, rămânem capturați pe tărâmul nostru, liberi. 

Sărută-mă mult! Ca și cum ar fi ultima oară! Sărută-mă, fă-o la infinit. Mi-e atât de frică să nu te pierd vreodată și, de-ar trebui să pleci, dragoste, visul meu ar fi să rămân lipit de buzele tale. Rămâi cu mine, iubire, să ne bucurăm de comuniunea trupurilor noastre; vreau să te am aproape, să te privesc în ochi, să te știu aici. Sărută-mă, nu te opri; inima-mi fuge către stele, în aurora iubirii noastre; explodez. Și buzele tale-mi dau un cald fior; iubirea ne zâmbește, tremur tot; în scaldarea rece a iubirii noastre, împreună, ne desfătăm.

Sărută-mă, iar, la răsărit!