Pune punctul pe i

Posts tagged ‘amintiri’

Ceai de merișor

 

Facem, adesea, conexiuni. Ne plimbam in parc cu o persoana si, cand mai trecem pe acolo, ne amintim de ea. Ascultam o melodie si gandul ne zboara la cine ne-a recomandat-o. Ni se pare ca simtim in aer parfumul cuiva si tresarim. Cele mai puternice conexiuni se bazeaza pe repetitie. Cand frecventam anume loc, cand lasam pe repeat o melodie, cand facem anumite lucruri periodic, poate chiar zilnic. Ajungem sa ne traim viata asa, plimbandu-ne pe strada si amintindu-ne, din clipa in clipa, de o persoana, de o intamplare, de o perioada.

 

Ce se intampla, insa, cand amintirea devine dureroasa? Atunci cand melodia pe care o asculti la radio iti aminteste de cineva care nu mai este parte din prezentul tau. Cand treci pe langa o strada care iti aminteste ca, intr-o seara, acolo s-a nascut un zambet. Cand intri intr-un local si iti sare in ochi exact masa la care ati stat ore in sir, in fiecare zi. Cum poate un lucru atat de frumos sa devina insuportabil de dureros? Melodia aceea care iti place, acea straduta linistita, acea masa retrasa, intima, acestea devin, brusc, izvor al durerii. Si ce se intampla cand nu ai gasit remediul?

 

Speranta este un lucru bun. Poate cel mai bun dintre toate. Gandul ca acel zambet se va intoarce, ca acea durere va disparea. Speranta este tot ce ne ramane. Credinta ca lucrurile se intampla asa cum trebuie sa se intample. Credem in speranta ca este panaceu, remediu universal. Dar, pana atunci, conexiunile dor. Si trebuie sa invatam sa traim cu ele, sa luam din ele tot ce este bun. Amintirea. Grija de a nu repeta o greseala. Atentia de a pretui fiecare lucru frumos in viata noastra. Sweet cranberry. Aroma unui ceai dureros de dulce. Dulce prin aroma, dureros prin amintire.

 

Advertisements

Nu pot uita…

Sunt oameni cu idei geniale. Sunt oameni de neinvins. Sunt oameni a caror frumusete este imposibil de asezat, prin cuvinte, pe hartie. Oameni care, prin lucruri si cuvinte simple, te marcheaza. Oameni care, pur si simplu, te uimesc. Iti schimba cursul vietii. Iti modeleaza destinul. Iti deschid ochii.  Suntem miliarde de oameni pe o bila. Dar, asa cum stau lucrurile, trebuie sa fii prea norocos sa intalnesti un astfel de om. Un om luminos. Un om – izvor al iubirii. Un om sensibil. Un om frumos. Sunt, printre oameni, cel mai binecuvantat. Am intalnit acest om. Este cel mai frumos suflet. Este suflet lipit de al meu suflet. Cum este acest suflet? Acest suflet este liber. Zambeste neincetat si pretuieste fiecare clipa. Este mereu acolo unde trebuie sa fie. Stie tot ceea ce se intampla si cum poate fi de ajutor. Este aproape si stie cum sa fie aproape. Nu face lucruri mari, ci lucruri importante. In ceea ce face, fiecare act are o semnificatie. Pare, in privirea ei, ca este compusa doar din iubire. 

 
Si este un om genial. Un om genial cu idei geniale. Natalie Portman spunea ca “suntem invatati sa retinem ideile, nu oamenii. Pentru ca un om poate da gres”. Omul poate sa plece din viata noastra. Poate sa ne fie dor de om. Dar, cu trecerea timpului, il vom uita. Insa ideea ramane. Poate fi povestita, poate trai in continuare si se poate raspandi. Sunt martorul direct al puterii ideii acestui om. Am vazut emotii. Dar nu poti saruta o idee sau o emotie. Nu o poti atinge, nu o poti imbratisa. O idee nu poate iubi, nu poate fi dezamagita, nu poate spera. 
 
Nu de o idee mi-e mie dor, ci de un om. Un om care mi-a fost stalp neconditionat. Un om pe care nu-l voi uita niciodata. Cuvintele ei sunt in inimile tuturor celor care o cunosc si nimeni nu poate uita sau nega impactul ei in viata noastra, nimeni nu poate uita ideile ei. Dar eu nu voi putea uita omul si ceea ce a insemnat pentru mine…